Apicultura (apis = albină, cultura = cultivare) este știința care studiază viața, creșterea și îngrijirea albinelor, în scopul obținerii și folosirii produselor apicole și al polenizării culturilor agricole.
Ca ramură a agriculturii, se bazează pe instinctul albinelor de a depozita rezerve hrană peste necesarul de consum, rezerve care sunt folosite de apicultor.
Creşterea populaţiei la nivel mondial, evoluţia tehnico-ştiinţifică şi socio-economică au determinat creşterea necesarului de produse alimentare şi diversificarea gamei acestora.
În aceste condiţii, apicultura dobândeşte un rol tot mai important ca furnizoare de produse alimentare (miere) dar şi ca vector de creştere a producţiei apicole prin polenizarea culturilor entomofile.
De asemenea, furnizează diferite produselor cu rol în menţinerea sănătăţii populaţiei prin intermediul produselor, cu mare valoare profilactică şi terapeutică.
Din punct de vedere social şi economic, este recunoscut faptul că această ramură de activitate contribuie la asigurarea prosperităţii populaţiei, în special din mediul rural, printr-o sursă suplimentară de venit şi utilizarea superioară a resurselor naturale şi umane.
În plus, apicultura capătă o importanţă sporită prin susţinerea şi stimularea mediului natural prin efectele de necontestat asupra biodiversităţii floristice.
Ţara noastră deţine o tradiţie îndelungată în domeniul creşterii albinelor şi realizării de produse apicole, apicultura impunându-se ca ocupaţie de sine stătătoare încă din cele mai vechi timpuri, conform mărturiilor istorice existente în acest sens.
În prezent, în contextul globalizării, apicultura capătă noi valenţe, practicarea acesteia vizând nu doar importanţa sa economică, ci şi importanţa ştiinţifică, ecologică, socială etc.
În România, activitatea de creştere a albinelor s-a dezvoltat în condiţii naturale, deosebit de favorabile, ce au contribuit la dezvoltarea continuă a acestei activităţi şi, implicit, la obţinerea unor producţii apicole însemnate.
Apicultura, ca ramură de producţie agricolă, a constituit încă din antichitate o îndeletnicire apreciată de către societatea umană, iniţial pentru produsele obţinute (miere, polen, lăptişor de matcă, propolis, ceară şi venin de albine), iar ulterior, inclusiv în prezent, pentru contribuţia pe care aceste insecte o au la creşterea recoltelor de fructe, legume şi seminţe, prin polenizare.
În prezent, România se situează printre ţările cu o apicultură bine dezvoltată, această situaţie fiind o consecinţă a efectivelor însemnate de familii de albine de care dispunem, a cantităţii de miere obţinută, a diversificării producţiei apicole şi a rezultatelor activităţilor de cercetare ştiinţifică şi de pregătire a specialiştilor.
Mierea este principalul produs al apiculturii, apreciat atât pentru însuşirile sale nutritive, cât şi pentru efectele sale terapeutice.
S-a constatat că mierea de albine este unul din produsele cele mai complexe din punct de vedere biologic, în compoziţia căreia s-au descoperit substanţe foarte importante pentru organismul uman.
Ca aliment mierea este o sursă de carbohidraţi, uşor digestibilă, naturală şi care furnizează rapid energie.
Mierea este un aliment puternic energetic – 310 calorii/100 g şi ocupă un volum redus. Se ştie că 1 kg miere echivalează cu 3 l de lapte, 30 banane, 50 ouă sau 12 kg carne.
Pe lângă gustul său plăcut şi compoziţia sa nutritivă, mierea are şi o serie de proprietăţi, umiditatea scăzută constituie o parte importantă din sistemul care protejează mierea de atacul microorganismelor. Natura hiperosmotică a mierii (datorită conţinutului ridicat de glucide şi scăzut de apă) inhibă creşterea şi dezvoltarea bacteriilor şi a drojdiilor prin deshidratarea şi omorârea acestora.
Aciditatea ridicată a mierii joacă de asemenea un rol important în sistemul de prevenire a creşterii bacteriilor. PH-ul mierii poate varia între 3,2 – 4,5 (cu o medie de 3,9) fiind impropriu atacului majorităţii bacteriilor.
Prin definiţie, mierea este un produs în întregime natural care nu conţine nici aditivi, nici substanţe conservante.
Data indicată pe borcane este un indice de prospeţime, mierea poate fi conservată timp de mai mulţi ani, păstrându-şi aroma şi calităţile gustative iniţiale.
Conform legislaţiei europene, simplul cuvânt „miere” pe ambalaj este suficient pentru a asigura consumatorul că produsul este 100 % natural.
Apicultorii pot obţine alături de miere (produsul principal) şi alte subproduse cum ar fi: polenul, păstura, propolisul, ceara, veninul şi lăptişorul de matcă.
Ceara de albine conţine substanţe cu efect bacteriostatic şi bactericid şi se întrebuinţează în numeroase ramuri ale industriei, în cercetări ştiinţifice, precum şi pentru prepararea fagurilor artificiali.
Este dealtfel bine cunoscut citatul marelui om de știință A. Einstein, care prin cunoașterea sa „a calculat“ inegalabila importanță a albinelor:
„Dacă albinele ar dispărea nu ne-ar mai rămâne decât 4 ani de trăit. Dacă nu mai sunt albine nu mai este polenizare, nu mai sunt plante, nu mai sunt animale, nu mai sunt oameni.“