Boli Necontagioase – Anomalia Matcilor

Matca este factorul cel mai important al familiei de albine, ea condiţionând nu numai dezvoltarea, ci însăşi existenţa acestei unităţi biologice.

Între o matcă şi alta există diferenţe mari calitative, determinate de însuşirile diferite transmise prin ereditate sau dobândite în perioada de creştere a larvei.

Pe lângă aceste deosebiri calitative, produse de cauze normale, mătcile suferă o serie de influenţe de origine externă şi internă, care determină producerea unor procese patologice sau a unor anomalii de conformaţie, ce le influenţează aptitudinile sau, uneori, le fac total improprii pentru reproducţie.

O parte din aceste tulburări sunt provocate de bolile infecţioase sau parazitare, ca de exemplu septicemia, paratifoza, nosemoza, melanoza, amibioza, acarioza etc.

În unele din aceste boli (paratifoza, amibioza) prognosticul este favorabil, mătcile putînd să se însănătoşească şi să-şi reia activitatea normală.

În altele (nosemoza, acarioza), prognosticul este grav, boala provocând moartea mătcilor sau compromiterea lor definitivă.

Pe lângă aceste afecţiuni, mătcile pot prezenta o serie de tulburări, de natură neinfecţioasă, datorate unui dezechilibru nervos, unor anomalii somatice sau unor disfuncţii de origine necunoscută.

 

Mătci trântorițe

Dintre toate maladiile şi anomaliile mătcilor, mai des întîlnită este cea cunoscută sub numele de matcă trântoriţă, denumire care se dă în situaţia când din ouăle depuse rezultă generaţii formate, în majoritate sau ln totalitate, din trântori.

Acest fenomen, care poate avea caracter temporar sau definitiv, constă din nefecundarea ouălor datorită fie unor cauze normale, cum ar fi neîmperecherea, împerecherea insuficientă sau îmbătrînirea mătcilor, fie a unor cauze patologice.

În toate cazurile, ouăle respective sunt depuse mai întâi în celulele mari, pentru ca apoi să fie folosite şi celulele de lucrătoare.

Întrucit aceste celule sunt prea mici pentru larvele de trântor, albinele le lungesc şi le acoperă cu căpăcele convexe, care dau un aspect caracteristic puietului respectiv, cunoscut sub numele de „puiet bombat“.

Între cauzele patologice care împiedică fecundarea ouălor au fost descrise de diverşi cercetători următoarele :

a.  Degenerarea sau alterarea spermatozoilor

 Mătcile în cauză au ouat normal un timp, pentru ca dintr-o dată ele să înceapă să depună în celulele de lucrătoare ouă când fecundate, când nefecundate, numărul acestora din urmă crescând rapid, fapt ce duce în cele din urmă la apariţia unui puiet bombat, dispus de manieră compactă.

De menţionat că mătcile respective erau tinere (un an), deci cu rezerva de sămânţă neepuizată.

Cercetându-se spermatozoizii la microscop, cea mai mare parte dintre ei au prezentat o formă anormală, având aspect de inel.

Introducând o altă matcă în această familie, după un timp şi ea a devenit trântoriţă.

Mai mult, fenomenul a fost constatat şi la alte familii din stupina respectivă, ceea ce a dus la concluzia că această afecţiune are o origine virală.

b.  Vegetaţiile la nivelul pungii spermatice

La unele mătci care au devenit trântoriţe s-au găsit între punga spermatică şi vagin numeroase vegetaţii de natură tumorală, care comprimau de aşa manieră canalul spermatic, încât spermatozoizii nu au mai putut să iasă pentru a fecunda ovulele.

c.  Amiloidoza peretelui spermatic şi degenerescenţa glandelor anexe

La alte mătci depunerea de ouă nefecundate este consecinţa degenerării amiloide a epiteliului pungii spermatice sau a celor două glande anexe ale acestei vezicule, afecţiune care determină neviabilitatea spermatozoizilor.

d.  Polen sau nectar toxic

S-a constatat că polenul sau nectarul unor plante fac ca mătcile să depună ouă nefecundate (maladia lui Blickey).

Scoase din zona respectivă, aceste mătci au revenit la normal.

Nu sunt rare cazurile când după un ouat normal, o matcă începe să depună puiet de trântor, apoi nu mai ouă deloc, pentru ca după un timp să reînceapă o bună activitate.

De asemenea, au fost citate cazuri în care o matcă trântoriţă a început să depună ouă fecundate atunci când a fost mutată în altă familie şi invers, o matcă cu ouat normal a devenit trântoriţă atunci când a fost introdusă într-o familie bezmetică.

 

Tulburări în depunerea ouălelor

La unele mătci depunerea ouălor este împiedicată datorită unor anomalii sau afecţiuni ale glandelor şi tractusului genital.

Dintre acestea, cel mai des întâlnite sunt:

a.  Aplazia ovarelor

Este o anomalie de origine somatică, manifestată prin dezvoltarea incompletă a ovarelor şi lipsa epiteliului ovulogerminativ.

Mătcile care prezintă această anomalie sunt sterile.

b.  Hipoplazia ovarelor constă în dezvoltarea incompletă a unuia sau a ambelor ovare, fapt ce duce la depunerea unui număr redus de ouă.

c.  Atrofia ovarelor este o afecţiune care survine în cursul unei activităţi normale, datorită unei dereglări glandulare sau nervoase.

Lipsa de coordonare a activităţii ovarelor duce la nefuncţionarea acestora şi consecutiv la scleroza ţesutului ovarian.

Mătcile care prezintă această afecţiune devin cu timpul complet sterile.

d.  Hipoplazia oviductelor este o anomalie cu care se nasc unele mătci, manifestată prin lipsa de legătură între oviducte şi ovare, însoţită de dezvoltarea insuficientă a acestor organe.

Aceste mătci sunt sterile.

e.  Obstrucţia oviductelor se datoreşte dezvoltării insuficiente a veziculei seminale sau amplasării ei anormale, ceea ce face ca sperma depusă de trântori să stagneze în oviducte şi să le astupe.

f.  Afecţiuni ale tractusului intestinal, care împiedică depunerea ouălor.

Pareza intestinului terminal face ca excrementele să nu mai poată fi eliminate, să se întărească şi să astupe orificiile căilor genitale.

Formarea de calculi rectali, datorită acţiunii acidului uric asupra resturilor digestive, provoacă comprimarea căilor genitale.

Acelaşi efect îl produc vegetaţiile de natură tumorală care se formează în rect şi care provoacă sterilitate prin stază intestinală.

Au mai fost descrise cazuri de sterilitate prin excreţia anormală a tubilor lui Malpigni sau prin răniri ale intestinului.

În general toate anomaliile sau afecţiunile glandelor şi tractusului genital, chiar şi în cazul când provoacă numai sterilitate parţială, impun schimbarea mătcilor respective.